ȘCOALA GIMNAZIALĂ „NICU ALBU”

PIATRA NEAMȚ

De ce „Școala altfel”?


Programul Național „Școala altfel” contribuie la dezvoltarea competenței de învățare și a abilităților socio-emoționale în rândul copiilor preșcolari/ elevilor prin includerea activităților educative:

‒ transdisciplinare;

‒ experiențiale/ de învățare prin experiență;

‒ proiectate în parteneriat cu elevi, părinți, instituții, organizații non-guvernamentale și/sau agenți economici;

‒ inovatoare pentru contextul în care sunt derulate;

‒ bazate pe constatările unor cercetări și bune practici recente din domeniul educațional.

Programul Național „Școala altfel”:

‒ valorizează soluțiile practice, dezvoltate de profesori;

‒ vine în completarea experiențelor de învățare pe discipline;

‒ răspunde intereselor copiilor preșcolari/ elevilor;

‒ este un proiect de echipă: director, cadre didactice, consilier educativ, învățători, diriginți, reprezentanți ai elevilor și părinților etc.

‒ mobilizează părinții și comunitatea;

‒ se bazează pe profesionalismul directorilor și cadrelor didactice.

După încheierea Programului Național „Școala altfel”:

‒ copiii și tinerii vor învăța mai eficient și își vor folosi mai bine abilitățile socio–emoționale;

‒ profesorii vor folosi pe tot parcursul anului școlar activitățile/ metodele testate în „Școala altfel” care s-au dovedit eficiente;

‒ colectivul didactic va colabora mai bine în rezolvarea sarcinilor și provocărilor zilnice;

‒ părinții și membrii comunității vor simți satisfacția propriei contribuții la educația copiilor și tinerilor.

A învăța să înveți reflectă abilitatea/competența de a te angaja în învățare și a persevera, a-ți organiza propriul demers de învățare, inclusiv prin gestionarea eficientă a timpului și a informațiilor, atât individual, cât și în grup. Această competență presupune conștientizarea propriilor procese și nevoi de învățare, identificarea oportunităților existente și abilitatea de a depăși obstacole pentru a învăța cu succes. Această competență include dobândirea, procesarea și asimilarea noilor cunoștințe și aptitudini, precum și identificarea și recurgerea la îndrumare și sprijin. Motivația și încrederea sunt esențiale pentru dezvoltarea competenței „a învăța să înveți”. Persoanele care au această competență sunt capabile să utilizeze și să aplice cunoștințele și experiențele anterioare într-o varietate de contexte: acasă, la locul de muncă, în instituții de învățământ și formare.


Abilitățile socio-emoționale includ 5 arii de dezvoltare ale copiilor preșcolari/elevilor:

- autocunoaștere: abilitatea de a-și recunoaște emoțiile, gândurile și influența asupra comportamentului, de a auto-evalua punctele tari și de creștere precum și de a manifesta un nivel optim de încredere personală;

- autogestionare/autoreglare: abilitatea de a gestiona eficient propriile emoții, gânduri și comportamente incluzând managementul stresului, impulsurilor precum și auto-motivarea pentru îndeplinirea unor obiective personale și/sau de învățare;

- abilități sociale: înțelegerea perspectivei celuilalt, empatizarea cu persoane din diferite culturi, înțelegerea normelor sociale, cetățenești, comunitare și etice, valorizarea resurselor și sprijinului familiei, școlii și comunității;

- abilități de relaționare: abilitatea de a stabili și menține relații sănătoase și satisfăcătoare cu indivizi și grupuri, inclusiv abilitățile de comunicare clară, ascultare activă și de a cere și oferi sprijin;

- abilitatea de a lua decizii într-un mod responsabil: abilitatea de a face alegeri personale și privind interacțiunile sociale pe baza unor standarde etice, de siguranță, sociale, precum și evaluând realist consecințele diverselor acțiuni asupra bunăstării personale, a celorlalți și asupra mediului.


Învățarea experiențială/prin experiență reprezintă o modalitate de învățare în care educatorul/învățătorul/profesorul îi implică pe copiii preșcolari/elevi în experiențe directe și procese de reflecție (analiză) pentru a crește nivelul de cunoștințe, a dezvolta abilități, atitudini și capacitatea acestora de contribui la binele comunității. În filozofia învățării prin experiență, prelegerea pe o anumită temă poate fi înlocuită cu experiențe diverse (jocuri de rol, vizite, interviuri, teatru forum, interacțiuni cu un anumit mediu/persoane/probleme, rezolvarea de probleme) și analiza/reflecția asupra comportamentelor și sentimentelor avute, asupra lecțiilor învățate și aplicațiilor în viața de zi cu zi (Ce s-a întâmplat? Cum v-ați simțit? Ce ați observat? Ce înseamnă asta? Cum se aplică în viața de zi cu zi? Ce comportament nou ați vrea să adoptați?). Ciclul învățării prin experiență cuprinde 4 etape: experiența concretă, reflecția (analiza gândurilor, sentimentelor și observațiilor), conceptualizarea abstractă (formularea concluziilor/lecțiilor învățate) și experimentarea activă (aplicarea celor învățate în viața de zi cu zi/alte contexte).